Observ că se întâmplă o chestie destul de urâtă, dacă e să mă întrebaţi pe mine, cu marile companii când vine vorba de spionarea angajaţilor sau a candidaţilor şi totuşi se pare că toată lumea e foarte împăcată cu ideea asta, găsind-o destul de normală.

Peste 40% dintre angajatori le caută candidaţilor profilul pe reţelele de socializare, înainte să îi cheme la interviu, arată un studiu al Eurocom Worldwide. “O persoană care trăieşte în secolul XXI trebuie să înveţe că orice acţiune lasă o urmă digitală incontestabilă”, a precizat Mads Christensen, directorul Eurocom. Astfel, cei care sunt în căutarea unui loc de muncă sunt sfătuiţi să fie atenţi la ceea ce scriu pe Facebook sau pe Twitter deoarece mesajele personale i-ar putea determina pe angajatori să nu îi invite la interviu. [Capital]

Asta exact la fel se întâmplă şi în România la companiilor puţin mai răsărite, pentru că au auzit ăia de la HR că asa se face.

Mizerie mai mare de atât n-ar putea face. Ei practic vor nişte roboţi fără viaţă care să muncească pentru ei ce, cum şi cât vor ei, fără a avea vreo convingere sau credinţă care cumva nu se potriveşte cu politica companiei.

De parcă job-ul ar fi o chestie pe care toţi o fac de plăcere şi ar fi ceva de neconceput să spună careva pe Facebook “bă, ce job de căcăt am … “, “la ce firmă nasoală lucrez” sau vreo chestie rasistă şi uşor bolnavă. Şi care-i problema? Cât timp toată lumea respectă contractele mă gândesc că n-ar trebui nimeni să umble pe profilele angajaţior de pe siteuri ca să-i caute cum beţivesc ei în timpul lor liber sau să vadă cum îşi dau cu părerea despre metodele de exterminare ale ţiganilor.

Cred că există o mică confuzie între “angajare” şi “vinderea vieţii”, altfel nu-mi explic de ce ar face cineva aşa spionaj.

Aşa ceva s-ar accepta, eventual, în cazul în care eşti plătit cu o căruţă de bani, efectiv cu o căruţă plină cu bani, ca să îţi vinzi lor şi timpul tău liber şi să nu-i înjuri pe la spate.

Doar serviciile care se mai ocupau cu informaţii mai fac manevre de astea, trimit nişte fraieri să vorbească cu cunoscuţii candidaţilor, dându-se drept vreun coleg de prin generală şi căutând doar 2-3 informaţii de la fiecare cunoscut.

Între timp, am putea alege să nu fim proşti. Adică pentru Facebook folosim o altă adresa de email decât cea care are legătura cu munca şi ţinem profilul privat. Asta măcar ca să nu vă cotrobăie toate HR-istele prin Facebook până la angajare.