Treaba cu ziua şi imnul naţional am descoperit-o din greşeală, butonând telefonul la o conferinţă #pebuda.

Acum recunosc că nici nu ştiam când e Ziua Imnlui Naţional, nici n-aş fi fost foarte sigur că există. Şi totuşi …

Tare bănuiesc că e totuşi ceva de la contul de Google.

Prin primavară se udau toţi când anunţau ce vară secetoasă o să avem. Recunosc că e foarte secetoasă. M-a prins ploaia în DOAR 3 localităţi într-o singură zi. Şi n-a fost aceeaşi ploaie.

Mai jos urmează o furtună cum n-am văzut niciodată. Momentele cu gheaţa trecuseră deja, pentru că am fost preocupat să asigur geamurile şi să scot totul din priză, în timp ce mă gândeam dacă o rezista geamurile la cum dă gheaţa în ele. Alţi oameni îşi făceau griji pentru maşini, fugind jos să pună un covor pe ele, să nu le lase valuri gheaţa.

După ploaie am intrat repede pe interneţi să văd ce ziceau de ploaie. Păi era un cod galben pentru dată de 15 iulie. Şi 15 iulie a fost cu 1 zi înainte de furtuna asta, zi în care pe aici n-a fost măcar o picătură de ploaie. Băi, e VARĂ, nu trebuie să mă avertizaţi că e CALD, mă aştept la asta. Mai bine să ne ziceţi când PLOUĂ CU GHEAŢĂ în luna iulie, că poate la asta nu ne aşteptăm.

Mai urmează ceva cu Orange tot legat de furtună.

Fără Photoshop. Au fost doar redimensionate.

De foarte multe ori mă cert cu oamenii care nu sunt în stare să recunoască o greşeală pe care au făcut-o. Nu e atât de importantă problema sau greşeala, ci treaba cu recunoscutul contează mai mult pentru mine, şi de multe ori presez oamenii tocmai pentru a vedea până unde sunt în stare să meargă cu minciunile sau cu aruncatul vinei pe altcineva, când ar fi mult mai simplu să accepte faptul că au greşit cu ceva.

Ieri, ca un partener cinstit, cum sunt eu de obicei, privind colaborarea mea cu RATB, (adică îmi mai iau bilete) a trebuit să-mi încarc acel card electronic şi aveam la mine bani mai mari şi mai mărunţi, ăia măruţi îmi fiind suficienţi pentru câteva bilete, un suc la jumate şi eventual o îngheţată, că mai aveam maxim o oră până să ajung acasă şi n-aş fi avut nevoie şi de altceva pe drum. Erau socotiţi cât să nu schimb alţi bani pe acolo, 5 lei pe RATB, vreo 3 lei o cola apă şi o îngheţată.

Se întâmpla la Romană, la un chioşc RATB:

- Vreau şi eu să-mi puneţi 5 lei pe card –  asta după ce îl dădusem pe geam acolo şi m-am asigurat că a trecut destul timp şi că ar avea nevoie să ştie suma pe care trebuie să o pună pe card; deci trebuia să fie atentă …

Îi bag 10 lei pe geam şi tanti operează ce operază pe acolo şi văd că pe casa de marcat scrie 10 lei. Nu era nimic de sumă şi rest, deci era clar că i-a pus pe toţi.

- Aţi pus toţi aia 10 lei pe card? V-am zis să puneţi doar 5 …

Se uita la mine da’ nu a înţeles ce am spus şi întoarce urechea mai spre mine (NU A AUZIT NIMIC DIN CE AM ZIS)

- Cred că nu aţi auzit mai înainte, eu v-am zis să puneţi doar 5, nu toţi 10.

- Da, sigur, eu să nu aud …  Sunteţi prima persoană care zice asta.

- Păi v-am zis să puneţi 5, dar v-am dat 10.

- Nu, mi-aţi zis să pun 10.

Aproape m-a convins. Eram gata să cred că avea dreptate, atât de sigură era pe ea. Problema era că nu îmi pun niciodată 10 lei pe card. Nu am nevoie, merg cu metroul mai mult şi acolo îmi iau cartelă de la ei, aveam nevoie doar de 2 călătorii pe RATB. Victoriei – Universitate şi Universitate – Drumul Taberei. Nu aveam de ce să mă gândesc nici o secundă să pun mai mulţi bani de vreme ce nu aveam nevoie de ei acolo.

- Nu, v-am spus doar 5 să puneţi.

- 10 mi-aţi spus.

- Adică acum sunt eu nebun sau cum? Ştiţi mai bine ce vorbesc sau cum?

Şi se uita cu un atâta dispreţ de parcă abia m-a operat pe creier a 10-a oară şi mi-a salvat viaţa de tot atâtea ori. Geamu’ era termopan, chiar dacă-i dădeam o bucată nu aveam cum să ajung şi la ea. Probabil au ştiut ei de ce pun geamuri aşa securizaze acolo. Şi motivul nu erau banii.

I-am pomenint de morţi şi am plecat.

După ce a greşit suma puteam să continuăm şi aşa:

- Da, n-am auzit bine când aţi zis 5 lei. Îmi cer scuze …

- Mmm, bine. Atunci lăsaţi aşa.

Şi aş fi plecat plecat fără să o bat la cap.

Chiar atât de situaţie complicată era că vaca aia de tanti n-ar fi putut recunoaşte că a greşit? Putea să accepte asta liniştită.

Dacă aş întâlni acum pe cineva, în orice context, şi ar face o chestie de genul ăsta, clar n-aş putea să mai cred pe urmă că e o persoană serioasă sau pe care te poţi baza, de vreme ce are probleme în a-şi asuma greşelile. Pe de altă parte, dacă ar greşi şi pe urmă ar recunoaşte ar fi totul mai bine. Atunci când îţi dai seama sau accepţi că ai greşit deja e un lucru în plus pe care l-ai dovedit sau învăţat.

Acum vine întrebarea mea: de ce mă cheamă Orange la un Orange Shop anume dacă n-ar şti că eu sunt destul de aproape de el? De fapt fiind singurul Orange Shop din zona asta. De aici unde mă aflu acum sunt puţin peste 2 km până acolo. Puţin peste 2 km pe drum, în linie dreaptă fiind uşor sub 2.

Pentru mine e un pic dubios şi nu văd foarte ok treaba asta pe care o face Orange cu ăştia care au cartele PrePay.

Rezultatul se află fix în pozele de mai jos.

După ce am zis “stop” şi “renunt” au mai fost 2 zile în care am primit mesaje. Pot să mă plâng? Cel puţin până data viitoare am scăpat de ei.

Da, e adevărat că se intrerupe doar câteva minute, câteodată mai des, alteori mai rar, dar se intrerupe şi asta e enervant. S-a întâmplat să sun la suportul lor ăsta atât de tehnic să mă ajute. Ce au încercat să facă ei?

Păi:

1. să mă convingă cum că routerul Linksys pe care-l folosim e de căcat şi poate ar trebui să plătim să ne dea ei unul bun, că din cauza ăstuia cade conexiunea, dar dacă e să plătim pentru un router de la ei o să meargă ca uns; poate e irelevant că tot un Linksys vor să dea şi ei.

2. să mă convingă, din nou, că nu e nici o problemă cu conexiunea: Uitaţi, acum merge, nu este nici o problemă … zic ei.

Nu ştiu, nu sunt expert, dar dacă LED-ul de POWER sau ONLINE licăre exact şi fix atunci când internetul se duce pe copcă şi mai văd şi în logurile modemului că s-a întâmplat ceva (erori de obicei) fix atunci când s-a buşit orice conexiune de-a mea la internet atunci am o bănuială că problema n-ar fi totuşi în router-ul care nu e de la ei.

În ultimul an, fără să urmăresc speciala treaba asta, am observat că Raiffeisen a făcut câteva modificări la bancomantele lor, modificări care erau pe cât de dese pe atât de proaste.

La început era cam aşa, aleg limba -> bag PIN-ul -> fac ce vreau pe acolo, apoi au modificat treaba, aleg limba -> bag PIN-ul -> fac o singură chestie şi marş acasă, îmi dădea cardul fără să mă întrebe dacă mai vreau să fac ceva, pe urmă au zis că nici aşa nu e bine, au schimbat în limba -> aleg ce vreau să fac -> PIN -> fac ce vroiam să fac -> şi în caz că mai vreau ceva iar PIN, ca idee trebuia să bag PIN-ul pentru fiecare operaţie, adică destul de subtil, puteau să mă ghicească şi orbii cu PIN-ul dacă trebuie să-l bag de 3-4 ori.

Zilele trecute mi-am dat seama că cine a gândit logica asta cu cardurile şi cu PIN-ul cam băune de câtă prostie are în cap.

N-am fost pe fază şi nu prea am observat că a expirat cardul decât după ce a expirat, încercând să-l folosesc. Acum e irelevand că am fost bolovan. Cum m-am dus eu aşa la bancomat, se întâmplă în felul următor: bag cardul, mă gândesc exact ce să fac şi până la urmă cică să verific ce mai e pe el, Interogare sold, bag PIN-ul şi hop cu surpriza, CARD EXPIRAT.

Păi bă, VOI SUNTEŢI RETARDAŢI? Cât de bou a fost ăla care s-a gândit că nu poate să-mi spună bancomatul că mi-a expirat cardul decât DUPĂ îi zic ce vreau să fac şi după ce bag PIN-ul. Nu e nici un secret când expiră cardurile, scrie pe ele. Dacă mi-l fura cineva sigur nu avea nevoie de PIN ca să îi spună bancomatul că e expirat.

IDIOŢILOR, care aveţi voi muzică pe site-ul unei bănci.

Le-am găsit zilele trecute într-un magazin şi a trebuit să iau. Un biscuite, o spumă şi puţină ciocolată. Pe vremea aia spuma era acoperită toată cu ciocolată, acum se pare că e alt trend.

Nu mi se pare că au evoluat prea mult, doar că acum se vând individual şi atunci erau câte 3 în pachet şi aveau mai multă glazură.

… asta că tot scriu doar despre dulciuri şi mâncare. :)

În rest … utilă etichetă.