… este cea mai mare prosteală pe faţă posibilă.

M-am uitat acum vreo 2 seri la Obama, când a ţinutul discursul cu ” Yes we can ” şi apoi m-am uitat la episodul About Last Night din South Park. În South Park Obama şi McCain sunt prieteni şi după ce fiecare ţine un discurs despre victorie / eşec ei se duc să îşi vadă de planul lor. Ca să înţelegi mai bine, McCain e George Clooney şi Obama e Bernie Mac ( sau Don Cheadle ) din Ocean’s Thirteen, deci ceea ce urmăresc ei de fapt, într-un cuvânt, e ciordeala.

Mda, South Park e doar un desen animat care îşi bate joc de toată lumea, dar cu episodul ăsta cred că foarte departe de realitate nu sunt. De ce s-ar zbate cineva atât de mult ca să ajungă preşedinte dacă nu ar avea ceva, foarte mult, de câştigat ? Chiar dacă e vorba de bani sau de putere … o să fie în cantităţi imense.

Să revenim la discursul lui Obama. A ţinut un discurs în care a bătut lumea la cap cu nişte cuvinte, ” Yes we can “, şi cam atât, n-a zis de fapt nimic concret, doar că ei pot. Deci am aflat şi că nu sunt incompetenţi, perfect. Cât de greu e să convingi lumea să te aleagă pe tine preşedinte ? Dacă ai ajuns până aici atunci probabil că n-o să te îneci ca ţiganul la mal, fără nici o legătură de culoare. E ca şi cum ai vinde ceva unor proşti. Totul e să ai nişte oameni deştepţi în spate care să ştie cum să te vândă populaţiei, promiţându-le exact ce vor să audă.

Băi, tu alege-mă pe mine că eu o să fac şi o să dreg, o să fie, o să vezi tu ! Probabil că fetelor le sună mai cunoscută ideea asta de ” ia-mă pe mine că îţi ofer tot ce vrei ” şi tot cu promisiuni până la … chiloţei ( alegerea ca preşedinte în cazul cu Obama ) că apoi promisiunile se uită, nu se mai pot face şi tot aşa.

E sau nu e o mare prosteală când oamenii aleg doar pentru ceea ce li se promite a primi în viitor ? Dacă alegătorii ar fi fost nişte posesori de creier atunci mai degrabă ar fi funcţionat o campanie mai discretă, dar lansată cu mult timp înainte. De genul ” ia uite ce am fost în stare să fac până acum, deci pot, deci sunt cel mai bun, deci alege-mă pe mine ! “. Ar fi mai credibil aşa.