M-am gândit să compar, folosind 3 exemple, divertismentul din televizoarele noastre cu cel din televizoarele americanilor.

Nu mă interesează deosebirea dintre genuri, luăm totul doar ca divertisment şi atât.

Exemplul 1:

La “În puii mei” avem unu pe jumătate dezbrăcat, cu o frizură mai mult decât dubioasă, un câine, un cocalar şi un doctor – total exagerat. În “How I Met Your Mother” se văd doar 3 oameni care mâncau un hamburger într-un fast food mizerabil care are un bucătar plin de tatuaje – simplu şi realist.

Exemplul 2:

“Trasniţi din NATO” – imitaţie de puşcărie, poliţişti, puşcăriaşi şi bătaie. Penibil? Da.
“Friends” – 5 oameni citesc nişte bileţele şi 1 vorbeşte la telefon. Nimic ieşit din comun.

Exemplul 3:

“Serviciul Român de Comedie” – arabi, pistoale şi dansatoare. De ce?
“Two and a Half Men” – Doi bărbaţi şi … jumătate stau şi râd pe o canapea. Destul de obişnuit am putea zice.

La modul cel mai rapid ce concluzii putem trage?

Ăia, americanii, pun accentul pe actori şi pe glume, în timp ce românii pun accentul pe maimuţăreală şi pe recuzită. Ca să te amuzi la nişte glume bune trebuie să ai ceva în cap, altfel trec toate fazele din episod până te prinzi de aia de dinainte de intro, pe când la maimuţăreala românilor noştri te poţi amuza doar dacă IQ-ul şi greutatea ta ating maxim 100 puncte. Dacă adunând cele două măsuri se sare uşor peste 100 e clar că nu o să obervi diferenţa dintre În Puii Mei, Triştii din NATO, Serviciul Român de Chiţăit şi un grup de maimuţe care se scarpină în cur, şi nici măcar una pe alta, ci fiecare în parte. Pentru că e cam acelaşi lucru.

Asta este. E mai simplu să bagi banii în porcării decât să plăteşti nişte oameni care să scrie nişte glume şi scenarii bune, nu să pună orice băşină pe hârtie.

Dacă doar scenariile idioate şi glumele de căcat ar fi fost problema era ceva mai bine. Mai avem şi actorii ăştia mai falşi decât una de 500 de RON trasă la xerox şi s-a dus pe copcă tot divertismentul nostru.