Avem aşa: o intersecţie semaforizată, un moş şi o maşină care trece pe roşu. Semaforul arata verde pentru pietoni, un moş dă să treacă strada şi o maşina trece prin faţa lui, la vreun metru de el. Nu era nici un pericol pentru şi aşa puţinele zile ale moşului, dar el ce se decide să facă ? Să ţipe după şofer, care rula mai departe deci oricum nu avea cum să îl audă: că eşti tu mai şmecher ! Băga-mi-aş pula în morţii tăi …

Eu totuşi mă întreb: de ce ţipi tu moşule dacă ăla oricum nu te aude ? Şi chiar dacă te auzea atunci ce ar fi făcut, n-ar fi trecut prin faţa ta data viitoare de frica înjurăturilor ? Haide bre. Şi în plus, ar fi meritat să iei vreo 2 pumni în gură pentru treaba asta ? Că nu poţi să ştii cine şi cat de nebun e în spatele volanului.

În cazul ăsta nu se aplică în totalitate, dar observ că toţi moşii ăştia de Bucureşti au ceva de spus, în general de rău, doar după ce s-a întâmplat chestia respectivă, chiar dacă ar fi putut să o zică şi înainte. Ciudat, nici nu fac scandal cui trebuie, pentru că ăla deja nu mai e acolo.

De ce aşa ? Pentru că trebuie să vadă lumea că au şi ei ceva de spus şi cum sunt moşi, ei cred că au dreptate în orice privinţă, deşi dacă ar trebui să zică cuiva ceva în faţă se cacă pe ei, însă mai târziu sunt barosani. Şi în plus ei vor să stea prin autobuze pe scaune, deşi o freacă aiurea toată ziua şi omu’ care vine de la muncă cu RATB-ul mai trebuie să stea 1 oră în picioare doar pentru că … ei au muncit o viaţă, sunt obosiţi.

… eeeh, pe vremea lui Ceauşescu era … Era, a fost, nu mai e. Treceţi peste !