Deja din titlu sună a porno roz, da’ nu e nici o poveste porno aici, e doar despre şliţul meu şi un obicei d-al meu … şi nici ăsta nu e porno.

Nici nu mai ştiu cum de m-am obişnuit aşa, dar mi-am dat seama că verific dacă am şliţul încheiat doar după ce plec din casă şi ajung în faţa blocului … sau ceva mai departe. Chestia asta am realizat-o azi dimineaţă, pe la ora 7, când am plecat de acasă destul de grăbit deşi nu întârziam nicăieri. Ajung până la trecerea de pietoni de lângă bloc şi îmi dă prin cap să verific dacă m-am încheiat la şlit, că nu stau prea bine cu memoria. De cele mai multe ori nu mai ţin minte nici dacă am încuiat uşa ori dacă am lăsat apa să curgă sau am oprit-o. Să revenim la şliţ. Eram la trecerea de pietoni, aşteptam să treacă maşinile şi verific fermoarul să văd cât de sus e tras. Nu era tras deloc … în sus. L-am tras sus şi am plecat mai departe. Norocul meu, aşa îmi place mie să cred, e că aveam un hanorac mai lung ajungea destul de jos. Sau nu. Nu ştiu.

Ultima oară când am plecat de acasă cu şliţul descheiat a fost când am dat bacul. Dacă mă gândesc mai bine e posibil să fi fost ultima dată pe care am reţinut-o eu, sigur s-a mai întâmplat de atunci, dar mult mai în fugă. Aşa, cu bacul. În dimineaţa aia … surpriză, era dimineaţă. În mare grabă îmi iau costumul pe mine, pun cravata, iau pixurile, telefonul, portofelul şi o tai repede. Cobor scările, ies din bloc şi merg vreo 50 de metri când observ că e ceva alb în faţa mea. În faţa mea adică în faţă. Atunci observam mai uşor că nu aveam nici burta … aşa mare. Era o bucată de cămaşă ieşită pe acolo unde fermoarul trebuia să fie tras sus, dar cum nu era tras sus a ieşit şi cămaşa. Noroc că nu m-a văzut decât cineva care stătea prin zona.

Sper să nu fie prea mulţi care o să zică: bă, ăsta e tâmpit, ne povesteşte despre şliţu’ lui. Da ?