Da, mă acomodez cu noul apartament în care tocmai m-am mutat în weekendul ăsta. Acum stau undeva între Baba Novac şi Piaţa Alba Iulia, asta aşa ca zonă, că blocul e în spatele unor blocuri de pe Mihai Bravu.

De fiecare dată când sunt într-un loc nou îmi ia ceva timp până să pot să mă apuc de ceva. De obicei stau câteva zile şi lenevesc, dorm şi pierd timpul. În 3 zile abia am avut chef să trag un cablu UTP de la router la desktop, dar dacă ştiam că placa de reţea de pe desktop a murit atunci nu-l mai trăgeam nici pe ăsta. Tot ce mai trebuie să fac e să trag şi cablul tv, să schimb vreo 2 prize, să pun suportul pentru perdea şi să curăţ covorul. În ritmul ăsta posibil să mai dureze vreo 2 săptămâni.

Treaba mai nasoală e că am o vecină ceva mai sensibilă. Genul de vecină care vrea ca tot blocul să-şi organizeze timpul în funcţie de orele ei de linişte, fără muzică cu başi, fără vorbit prea tare noaptea, fără spălat vase noaptea şi fără jucat darts. Mă cam mir că pot exista oameni d-ăştia prin Bucureşti, dar poate îi mai trece sensibilitatea asta şi ideea cu orele de linişte când îşi ia un bocanc în cap dacă vine la uşă şi calcă pe bec. Am avut şi eu vecini care făceau gălăgie, am fost şi eu vecinul care făcea gălăgie, dar nu m-am dus niciodată la uşa cuiva ca să-i cer să faca linişte. Vecinu’ trebuie să dea 1 lună de zile cu bormaşina, eu trebuie să ascult muzică. Nu e nici o diferenţă.

… şi acum îmi văd în continuare de acomodarea mea.