Iniţial ăsta se vroia un post despre nişte gunoieri care bagă bani în jocuri de noroc şi până la urmă mi-a mai venit o idee, mai mult de nevoie, că n-am reuşit să-i pozez pe gunoieri cum merg în hainele de la “muncă” şi bagă banii în aparate.

După cum ziceam, era vorba despre nişte gunoieri. Nu ştiu cam câţi bani poate câştiga un gunoier pe lună, însă putem să fim de acord cu toţii că sigur nu câştigă foarte mulţi bani. Şi pe lângă puţinii bani, la finalul unei zile de muncă tot gunoier rămâne.

Şi acum eu mă întreb: Ce-o fi în mintea ălora? Sau măcar e ceva? Un om care câştigă bani cu un aşa job trebuie să aibă foarte puţine planuri de viitor şi foarte puţină treabă cu realitatea dacă e în stare să-şi arunce aşa banii. Clar nu simte cât şi cum munceşte pentru ei. Poate o tăiere de salariu i-ar face bine. Părerea mea.

Încă un exemplu, care stă în spatele motivului vânzării Hummerului ăla H2 din Otopeni, de pe marginea drumului. Ce a făcut omu’ de fiecare dată când a dat de bani? Şi-a luat o maşina şmecheră. Acum câţiva ani buni îşi luase un Mercedes, asta după ce înainte avea ceva jaf obosit. A mai dat încă o dată de bani, mai curaţi sau mai murdari, şi s-a gândit să-şi ia un Hummer, de vreo 50 de mii. Acum, după 2-3 ani, e de vânzare la jumătate de preţ. Şi preţul tot mai scade. Se simte cumva disperarea? Nuuu, deloc. Ar fi prins bine 50 de mii de euro la puşculiţă? Sigur că nu. Mai ales când banii au ieşit din cele mai şubrede si nesigure combinaţii.

Ce mă distrează şi mai mult de atât? Mă distrează că ţărănoii nu învaţă din greşeli şi îşi acceptă soarta foarte repede. Dovada clară că îşi merită soarta.