Nu vi-l mai amintiti pe Levenstein ? El este.

Arata de parca lumea domnului Levenstein fusese cutremurata de vestea pe care o aflase despre fiul sau. Statea nemiscat in fata lui … nu stia ce sa ii spuna; mintea lui parea ca se intunecase, totul in jurul sau devenise de un negru apasator. Cunostea situatia, fusese acolo. La randul lui fiecare adolescent trecuse printr-o situatie asemanatoare. Domnul Levenstein nu se putea gandi cum sa ii explice fiului sau despre importanta vietii sexuale, despre faptul ca nu se poate duce oriunde il taie capul pentru a da lovitura cea mare. Casele de binefacere nu erau o solutie, amandoi stiau asta.
Jim astepta reactia tatalui sau vizibil incomodat de situatia in care se afla: intr-o camera rosie cu lumanarele de toate culorile in jurul sau, cu chilotii pe vine, alaturi de o blonda superba ce isi etala mandra costumul Evei in fata celor doi barbati.
– Aaa..tata…?! exclama jenat baiatul.
– Fiule..
– Ce cauti aici? intreba fiul retoric.
… si, spre uimirea celor doi colegi de joaca, domnul Levenstein se intoarse cu o miscare rapida si iesi din camera. Se uitau amandoi unul la celalalt de parca nu realizau ce se intamplase. Dupa cateva clipe de stupoare fata isi aduce aminte ca se afla la lucru; printr-un gest oarecum nobil incearca sa il ajute pe baiat sa isi duca la bun sfarsit misiunea. Isi incolaceste picioarele fine in jurul trupului sau …incepe sa il mangaie usor … Dar Jim nu poate sa isi scoata din minte imaginea tatalui. Se ridica brusc. Fata se sperie dar nu zice nimic; il poate intelege, simte situatia jenibila in care se afla clientul ei. In clipa urmatoare Jim iese pe usa. Fata incearca sa il strige… isi uitase hainele acolo.
Ajuns afara, il asteptau prietenii lui care abia asteptau sa afle ce s-a intamplat; se intorsese prea repede … si … era jumatate dezbracat. Intrebarile nu mai conteneau. Baietii erau nerabdatori sa auda detalii.
Dar deodata se face liniste. Toata lumea se opreste brusc la vederea lui. Toti privesc in spatele baiatului. Jim se intoarce usor: il zareste in departare pe domnul Levenstein care dansa fericit, singur pe strada, de parca se intorsese ziua in care a aflat ca socrul sau a ramas vaduv.

PS: Tabloul Portretul unui contabil poate fi vazut in perioada aceasta la Galeriile de arta Artmark. Aceasta poveste a fost scrisa pentru a participa la concursul organizat de Dgeneration.