Ca să se înţeleagă exact ce şi cum, Colonelu’ e un vecin de-al meu care are un trabant. Noi îi zicem Colonelu’ pentru că a fost ceva mare gabor în poliţie înainte de ’89, cel mai probabil colonel, că altfel nu îi ziceam aşa.

De când m-am mutat şi am devenit vecin cu Colonelu’ el a avut doar o maşină. Un trabant albastru. Adevărul e că nici nu circulă prea mult, are o casă de vacanţă la câţiva kilometri şi doar acolo merge. Şi la casa de vacanţă merge doar vara. Iniţial am crezut că nu îşi permit să schimbe trabantul ăla albastru, dar când am văzut că fiul lui are un A6 negru … şi nou, mi s-a părut şi mai dubios. Abia apoi am aflat şi că nea Colonelu’ avea o pensie de vreo 2800 RON acum câţiva ani, deci sigur a mai crescut ceva de atunci, şi nevastă-sa mai lucra nu ştiu unde şi mai lua şi ea ceva bani.

Mi-am pus din nou întrebarea: De ce nu-şi schimbă Colonelu’ maşina? Bani are, de cheltuit nu cheltuieşte mult că stă doar cu nevastă-sa şi cu un câine mic, aşa că ar cam avea de unde să ia o maşină de tablă în locul Trabantului de carton. Apoi mi-am dat seama că vecinu’ Colonelu’ nu e prost, de asta nu schimbă maşina. El merge maxim 100 de kilometri pe săptămână, până la casa de vacanţă şi probabil la cumpărături. Treaba pe care o face el poate fi făcută şi cu o maşină de 100.000 de euro, dar şi cu una de 100 de euro, aşa că ce rost ar fi avut o investiţie în ceva inutil sau poate la fel de util ca ceva ce avea deja? Tocmai că nu avea, aşa că n-a făcut-o.

Oare câte maşini foarte scumpe am avea în ţară dacă toţi şi-ar cumpăra doar ceva ce chiar folosesc? Poate că dacă ar fi aşa atunci n-am avea nici un Ferrari sau Lambo pe străzile patriei, că şosele pentru aşa maşini oricum nu avem. Ar fi dispărut şi cazurile de maşini mai scumpe decât casa în care locuiesc proprietarii.