… şi uite aşa a trecut ceva mai mult de o lună de când n-am mai activat pe blog.

Nu, n-am murit, asta cu toate că nu mă simt prea bine, dar cu singuranţă o mai lungesc o vreme. O mai lungesc în cazul în care nu intervine, în vreun fel, gripa porcină, desigur. Oricum, nu m-aş mira deloc să dea gripa şi în mine … sau cel puţin nu-mi fac speranţe să scap neatins.

Ce-am mai făcut în ultima lună de zile? Păi am făcut destule, dar aici pe blog o să mergem pe varianta cu “nimic …” şi atât, că e mai simplu aşa, şi povestim restul când o fi cazul. Sau poate nu. Până una alta aş putea să mă laud puţin cu faptul că sunt cam olog cu picioarele şi că de câteva zile nu mă pot deplasa prea mult. De fapt pot, dar doar până unde mă pot duce şlapii, maxim până în faţa blocului. Se pare că zicala “unde nu-i cap, vai de picioare” e destul de adevărată şi încep să-mi fac griji din cauza asta, la mine e “vai de picioare” destul des.

Mă gândeam să scriu postul ăsta de câteva zile, aveam şi mai multe idei, dar iar le-am uitat pe parcurs şi nu prea pot să le recuperez. Nu-i nimic, m-am obşnuit deja cu asta. Poate trebuie să adaug nişte lecitina lângă prozacul pe care mă gândeam să-l iau, cine ştie.

Pe viitor, dacă mai dispar şi nu mă găsiţi la pâine … încercaţi să mă căutaţi la oo.