… de data asta o plângem pe Mădălina Manole, care s-a sinucis de ziua ei. La mulţi ani!

Până să ajungem la treaba asta cu plânsul morţilor sinucigaşi să vă zic cât de vedetă era Mădălina Manole. În ziua în care s-a sinucis am prins câteva secvenţe cu ea la tv, nu ştiam că s-a sinucis şi n-am insistat prea mult cu privitul. De ce? Nu ne-am prins cine şi de ce era la tv. Am încercat să ghicesc da’ am zis alt nume, unul care nu avea nici o legătură cu ea. Ştiam de ea acum mulţi ani dar anul 2010 şi Mădălina Manole nu aveau nimic în comun. Ca să nu mai zic de muzica ei, s-a pus deja praful de 2 metri pe ce a produs ultima oară.

Cu sinuciderea asta se vede clar foamea din televiziuni … sau cel puţin foamea de la ProTV, că altfel nu băteau câmpii câte 20 – 30 de minute la ştirile de la ora 19. Asta pentru ca azi să dea lovitura cu înmormântarea în direct. Exact asta vroiam să văd la ştiri: cum coboară unii sicriul unei moarte care a fost vedetă acum 20 de ani. Noroc că am prins momentul! Nu ştiu cum aş fi trăit cu mine dacă ratam momentul istoric.

Ce mi se pare de căcat? Că toţi o plâng pe una care s-a sinucis. Adevărat, tot respectul pentru oamenii care au avut totul şi apoi s-au sinucis. Aplauze! Visul oricui, nu? Căcat, ce-i de plâns aici? N-a fost în stare să treacă peste ceva şi proasta s-a sinucis. Păi ori suntem oameni maturi ori suntem copii? Ea a ales să fie un copil prost care s-a sinucis că i-o fi apărut încă două riduri.

Aş zice să plângem vedete care se luptă puţin mai mult cu viaţa, un cancer, nişte operaţii grele … d-astea. Promovăm căcaturi d-astea şi apoi ne întrebăm de ce avem generaţii de idioţi care nu-s în stare să treacă bacul.

Atât de mizerabilă mi se pare treaba cu sinuciderea şi mediatizarea ei că nici n-am vrut să prind subiectul cât încă era “cald”.