Care a fost vreodată cu vreun tren care circula de la Bucureşti la Satu Mare, Baia Mare sau Sighetu-Marmaţiei / invers? Eh, am fost eu pentru toţi. Şi nu o dată. Cam de fiecare dată am observat ceva la oamenii ăştia care aveau vreo treabă cu zonele menţionate mai sus.

Bă, deci ăştia tot timpul au ceva mare sau măcar mult de cărat. Nu contează că merg sau se întorc de la Bucureşti. Ei CARĂ! Mult! Li se rup genţile de la cât au îndesat în ele, nu le pot ridica că-s prea grele, nu le urcă acolo la bagaje de frică să nu se rupă alea sau abia încap cu tot ce au în compartiment.

Chestia e că sunt şi foarte împliniţi sau bucuroşi de călătoria lor de 10 ore. Stau ei aşa frumos în scaune de parcă sunt la spectacol şi trebuie să apară în orice moment Ţociu sau Palade … sau chiar amândoi. Şi apoi … îi ia somnu’ dacă tot nu s-a mai ţinut spectacolul. Îi ia somnul doar dacă nu sunt bistriţeni. Ăştia au tot timpul ceva amuzant de povestit cuiva, nişte muzică de ascultat de pe telefon sau ceva flacoane de golit. Ăştia sunt aia, party people, ei nu dorm niciodată.

Până la urmă oamenii ăştia mulţi din zonele astea cu ce se ocupă? Sau cum se face că toţi au ceva foarte mult de cărat?

Eu sunt tare curios, că ăştia sigur pun ceva la cale …