Home / Romania / Aşa-i, funcţionarii publici nu merită salarii atât de mici …

Aşa-i, funcţionarii publici nu merită salarii atât de mici …

Merită chiar mai mici de atât! Asta este şi o să rămână părerea mea mult timp de acum încolo.

Hai să vedem câteva exemple, să fie clar pentru toată lumea:

1. Agenţia Municipală Pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti

Acum câteva luni mai aveam treabă pe acolo cu nişte hârtii pe care le duceam periodic şi cam de fiecare dată se întâmplau alte mizerii.

– prima chestie a fost că trebuia să duc o cerere. N-am făcut eu cererea, a fost făcut de altcineva după indicaţiile cuiva care lucra în instituţia asta cu ocuparea forţei de muncă.Credeţi că o cerere de 5 rânduri făcută după indicaţiile cuiva care lucra acolo a fost bună? Nici măcar n-a fost pe aproape. A uitat să precizeze nişte detalii esenţiale care trebuiau menţionate în cerere. Dovadă că îşi ştia treaba.

– într-o altă lună am fost 2 zile consecutiv cu hârtiile pe acolo şi în ambele zile era un nene care doar a plimbat o cafea pe acolo, părea cam mahmur dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi beţiv. După ce s-a plictisit a luat şi o carte. Când nu făcea naveta birou – parter şi invers, stătea la poveşti cu o colegă. A fost puţin, doar câteva ore pe zi.

– nu mai reţin exact ora la care am fost, ştiu că eram vreo 15 – 20 de minute înainte de încheierea programului şi după ce am stat la coadă am ajuns la tanti care îmi prelua discheta şi declaraţiile.

S-a chinuit puţin, a văzut că nu merge ceva şi m-a trimis la alt birou, că îi adusese altă colegă nişte declaraţii, predate aşa mai pe naşpa probabil, spunând că n-are timp să le termine pe toate, că ea imediat trebuie să plece.

2. Poliţia Română

– am făcut poze, păcat că nu le mai găsesc, cum stăteau ei ascunşi în spate la Pardon Cafe, că e destul de ferit acolo. Nu era un echipaj, să zicem că aveau treabă, erau 3 echipaje, d-ăia cu Loganuri, care stăteau la poveşti acolo. La 1 metru de maşină nu s-a mişcat nici unul, nu cred că e vorba de vreo misiune.

– să zicem că dacă aş fi avut un vecin poliţist şi el ar fi trebuit să patruleze de Revelion, ar fi mers până acasă să bea o şampanie, cu vecinii şi familia. Şampanie normală, cu alcool. Şi poate în loc să patruleze iarna s-ar fi băgat la prietenul lui, care e paznic la primărie, să se uite la televizor câteva ore.

3. Primării

– cineva din familie, nu contează cine, ce şi cum, şi-au trecut un teren şi o casă pe numele lor. Terenul a trebuit împărţit, intabulat şi aşa mai departe, apoi toate hârtiile au trecut pe la 2 primării.

Oare au fost corecte?

A durat 1 an şi idioţii au greşit CNP-urile din actele de proprietate. Le-au inversat pur şi simplu, nu s-a prins nimeni că sexul şi numele nu se potrivesc.

În celălalt loc au uitat să treacă tot terenul în acte şi au trecut doar o parte, nici măcar jumătate.

Şi totuşi au fost semnate de toţi pe la care au trecut, chiar şi de Prefect.

4. Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti

Am făcut iar ce-am făcut şi trebuia din nou să car hârtii. De data asta la Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti. Simplu.

Chestia interesantă era că trebuia să le duc iar doar la un birou anume, la o persoană anume, care se ocupa de hârtiile astea. Singura persoană care se ocupa de asta.

Am ajuns acolo unde trebuia să ajung, bat uşor la uşă, încerc clanţa … încuiat. No problem, măcar nu e coadă. Aştept să vină şi apoi eu o să fiu primul. Aştept ce a aştept şi nu vine nimeni. Întreb pe la alte birouri dacă ei au habar de situaţie, toţi erau zero. Cobor la portar să-l întreb şi pe el şi-mi zice asa:

– Aa, păi nu ştiu ce să zic, că doamna n-a fost deloc azi. Şi nici ieri n-a fost prea mult, că au căutat-o mai mulţi oameni şi ieri. NORMAL!! Că eram în ultima zi care se predau hârtiile.

Până la urmă m-a trimis la o hală, acolo în spate, unde erau o grămadă de funcţionari. Am incercat să le explic că nu e nimeni unde trebuie să le predau şi dacă ar putea să le ia. N-au putut. M-au trimis fix acolo de unde am venit.

Cât m-am mai plimbat pe acolo a venit pauza. La ei, nu la mine. A trebuit să aştept o jumătate de oră aiurea.

După pauză am reuşit iar să intru în hală, să conving pe cineva să-mi ia hârtiile. Locul parcă era părăsit. Oamenii au revenit la muncă dupa încă 10 – 15 minute. Până la urmă cuiva i s-a făcut milă de mine şi mi-a dat o ştampilă.

Întrebare: Când eşti singura persoană care se ocupă de anumite chestii cum poţi lipsi fix atunci când vine mai multă lume cu treabă?