“România sub zăpadă”

Am observat că la emsiunea “Romania, te iubesc!” au avut duminica asta un subiect destul de la modă zilele astea: România sub zăpadă.

Cu ocazia asta mi-am adus aminte de ceva. Tot timpul, dar absolut de fiecare dată, doar oamenii din anumite zone au probleme cu frigul / ploile / ninsorile / seceta / casele luate de apă / orice altceva care presupune un minim de efort pentru evitarea situaţiilor nasoale. Ăştia doar se plâng că aia şi cealaltă în timp ce nu previn nimic. Şi, din nou, doar oamenii din anumite zone, estul sau sudul ţării, de exemplu.

De fiecare dată când îi aud pe ăştia, din anumite zone (adică ştim cam despre ce rase vorbim), fac o comparaţie cu bunicul meu. Pe el nu l-a ajutat statul / armata / jandarmeria / voluntarii să dea zăpada / să îşi ridice casa / cam nimic când era vorba să-i facă altcineva treaba.

De ce? N-aş putea să vă zic decât că el a făcut singur / cu ajutor din partea rudelor sau a familiei, când era cazul, tot ce era de făcut, începând de la construirea unei case rezistente şi decente, care după mai bine de 50 de ani stă şi astăzi în picioare într-o stare bună, şi până la cele mai grele munci pe care unii jegoşti aşteaptă să le facă alţii pentru ei.

Desigur, poate ar fi putut face şi bunicul o casă care să fie vai de curul ei şi apoi să se plângă în privinţa apei care îi întră în ea, doar că a ales să facă o casă solidă şi cu o fundaţie (sper să nu greşesc termenul) care se ridica la mai mult de jumătate de metru deasupra solului.

Sau ar fi putut să se plângă de frigul din casă, iarna, numai că la el era o caldură greu de suportat. Da, iarna. În apartamentele de la oraş nu eram obişnuiţi cu temperaturile pe care le făcea el în casă. Ar fi fost o problemă şi lemnele de foc, nu? Doar că toamna el îşi făcea atâtea provizii de lemne de foc încât să îi ajungă lejer şi, în cele mai grele condiţii, până la primăvară.

Dar dacă rămâneau blocaţi în casă cu săptămânile? Nici asta nu era o problemă. Iarna aveau măcar un porc tăiat în cămară, beciul plin de cartofi, multe lactate şi mulţi saci de făină. Cuptorul pentru pâine era la maxim 10 metri de casă, cu un oarecare efort se putea ajunge şi până la el pentru a face nişte pâine.

Până şi grajdul lui era, şi încă este, mai solid decât foarte multe dintre casele luate de ape / în care îngheaţă unii.

Mulţi ar crede că la ţară banii sunt problema. Destul de greşit. Ei sunt o necesitate, nu o problemă. Dar astea sunt bancuri. Da, bunicul avea o pensie, mică, nu sărea de 3-400 de lei, şi restul îi producea el din vânzarea de lapte / animale / fân. Până la urmă muncea şi făcea nişte bani cu care îşi cumpăra alte chestii de care avea nevoie. E adevărat că dacă stătea în cur şi astepta să îi curgă nişte bani cu care să facă diverse ar fi fost mai greu. Aş zice că munca l-a ajutat mult.

Care să fie adevărata problemă?

Putem să punem osul la muncă şi să ne descurcăm sau putem să ne plângem că e greu şi că nu ne face nimeni treaba. Marile probleme sunt lenea şi cheful de muncă extrem de redus. Atât.

2 comentarii la “România sub zăpadă”

  1. loool….cat am ras la poza asta, everyday i’m shovelling :)

  2. Da, dar se intamplta in 1 an, 2, 3 ar trebui sa faca si autoritarile ceva in privinta asta.

Tu ce ai de zis?

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.