Se pare că “specialiştii” au mai găsit un mic izvor de bani: nomofobia.

Nomofobia, termen rezultat prin contragerea expresiei “no mobile phobia”, îi afectează în principal pe pasionaţii de reţele de socializare care se simt “foarte neliniştiţi” dacă îşi pierd telefoanele mobile sau dacă sunt nevoiţi să trăiască fără ele mai mult de o zi, informează MEDIAFAX, care citează AFP.

În februarie, un studiu realizat pe 1.000 de utilizatori de telefoane mobile din Marea Britanie – ţară în care termenul de “nomofobie” a apărut în 2008 – a evidenţiat faptul că 66% dintre ei se simt “foarte neliniştiţi” atunci când se gândesc la ideea de a-şi pierde telefonul.

29% dintre persoanele intervievate spun că pot să se lipsească de telefonul lor pentru 24 de ore, dar pot face acest lucru “cu mare greutate”, spre deosebire de 49% dintre utilizatori care spun că pot face acest lucru “fără probleme”.

[Jurnalul]

Şi lipseste exact partea esenţială, din câte văd eu, şi anume motivul pentru care e rău să ne temem că pierdem un obiect care ne face viaţa mai uşoară, în care am investit o căruţă de bani sau în care avem o altă căruţă de informaţii.

Ce-i mai stupid decât să zicem că e o boală teama de a trăi fără ceva care ne este util?

Să încercăm toţi să trăim fără încălţări 24 de ore. Vă e frică, nu? La dracu, normal că ne-am teme să rămânem fără încălţări 24 de ore, că ieşitul din casă depinde foarte mult de ei, asta nu înseamnă că e un lucru atât de rău.

Psihologii ăştia ar trebui să-şi găsească o meserie adevărată, nu prosteală d-asta pentru fraieri.