Desigur, în “moşii” se includ şi babele.

Eu încep să cred că pe bătrânii ăştia îi tâmpeşte oraşul şi mulţi încep să o ia uşor, uşor pe ulei, altfel n-ar avea cum să fie atât de mulţi nebuni de ăştia. Chiar şi “atât de mulţi” e cumva puţin zis, că toţi sunt duşi, mai puţini sunt ăia întregi la minte decât ăia nebuni.

1. Veneam spre casă acum vreo 20 de minute şi … ce-am putut să fac? Era să dau peste o babă şi să o fac grămadă. Asta ar fi varianta ei, a mea e puţin diferită. Nu ştiu cum să zic, da’ eram pe jos, mergeam pe picioarele mele când “era să o fac grămadă”. Ce s-a întâmplat de fapt? Baba mergea în zig-zag, eu am trecut pe lânga ea şi ea m-a atins cu mâna în timp ce o vântura pe acolo. Aşa era să dau peste ea şi să o fac grămadă, că abia am simţit că m-a lovit cu mana, da’ acum altceva nu avea ce să fie sigur aia a fost. Bun, şi după ce trec de ea începe să urle după mine:

– Auleu, da’ tu nu te uiţi pe unde mergi? Dai peste mine aşa, mă faci grămadă aici …

– Oare? – îi zic eu, după ce m-am oprit la vreo 3-4 metri în faţa ei

– Eeee – şi cam atât a zis după ce a văzut că m-am oprit să stăm de vorbă

Ce babă proastă. Dacă era vreunu mai nebun chiar o făcea grămadă după ce îi dădea un rucsac în cap doar ca să se confirme varianta ei.

2. Mai am aici prin zonă o babă care nu vorbeşte foarte multe şi nici foarte diversificat, dar tot timpul întreabă acelaşi lucru pe oricine:

– Auziţi, ştiţi cumva ce zi e azi, sâmbătă … duminică?

O dată m-a întrebat şi pe mine, că cică dacă e marţi atunci trebuie să îi vină laptele. Cred că marţi în 1950 îi venea laptele acasă.

3. Altă zi, alt moş, aceeaşi stradă. N-am înţeles nici acum ce a vrut de la mine, la ce s-a referit sau ce a vrut să zică, aşa că treaba asta îl dezavantajează puţin. Mergeam eu aşa liniştit, îl văd în faţa mea, se opreşte şi începe să gesticuleze şi să-mi povestască nu ştiu ce:

– Aţi văzut cum a venit şi l-a luat aşa prin partea asta …

Hm? Nu era nimeni nicăieri.

4. Tot azi m-a enervat şi administratorul d-acilea de la bloc. Noi avem aici o chestie, el ne pune nişte hârtii în cutiile poştale şi noi le completăm cu ce citim pe contoarele de apă şi trebuie să le predăm până pe 5. Eu am predat hârtia joi sau vineri. Când intru în bloc mare “avertisment” pe un geam, noi ăştia care n-am pus hârtia riscăm să ne pună vreo 5 mc de apă. În gându’ meu îmi ziceam că am scăpat de porcăriile lui, doar am predat-o la timp, şi când colo … apartamentul 34 era trecut şi el pe listă. Şi culmea, la 35 scrisese tot 34 şi apoi a scris peste.

Ăsta deja are poveşti de bulangiu cu noi, ne pune la tot fie că n-am plătit, fie că n-am depus nu ştiu ce. Venise şi acum câteva săptămâni cu poveşti pe aici:

– Să plăţiţi şi voi asociaţia aia, că aveţi restanţe mari.
– Ha? Păi a fost plătit mai mult de jumate din cât scrie acolo – zic eu
– A … nu, cum să fie?

Ieri am văzut că a apărut jos, pe geam, un extras de cont cu depunerile făcute de oamenii de prin bloc. Surpriză, apare şi plata de care ziceam eu şi despre care el nu ştia nimic. Îmi place că măcar e informat şi nu vorbeşte aiurea.

A, da. La faza cu hârtia şi apa de azi … am scos pixu’ şi m-am tăiat de pe lista. N-am ştiut dacă să-l întreb şi dacă e nesimţit.