Cum refuză unii banii pe timp de criză

Şi acum revenim puţin la postul acela cu LG, unde povesteam despre maşina de spălat care s-a cam sinucis. Maşina de spălat ajunsese într-un stadiu în care nu se mai putea spăla cu ea. Cum nu mai era în garanţie şi nici nu aveam chef să o cărăm până la service, că mai mult o stricam pe drumuri, s-a hotărât mama să-i cheme pe unii de la o firmă să rezolve maşinăria.

I-a sunat de dimineaţă, totul a fost ok, oamenii au zis că o să vină foarte repede să rezolve problema. După câteva ore balaurii ăia încă nu veniseră. Încă un telefon, încă o promisiune că vin mai spre după-masă şi aia e. A venit seara şi de la firma aia tot n-a apărut nimeni.

Soluţia? Alţii! Care au fost în stare să trimită un om într-o oră după ce au fost chemaţi. A venit, a făcut ce era de făcut, luat banu’ şi a plecat. Treabă de o jumătate de oră.

Ăia care trebuiau să vină n-au venit deloc până la urmă. Şi a trecut ceva vreme de atunci. Nici n-au sunat să întrebe dacă mai trebuie şi nici nu i-a sunat nimeni să nu mai vină. E simplu să te plângi că nu merg afacerile şi că e criză când tu îţi alungi clienţii înainte să îi ai. Cine păteşte o treabă din asta nu doar că nu mai apelează la ei, dar îi sfătuieşte şi pe alţii să nu o facă plus că o să îi recomande pe ceilalţi.

Tu ce ai de zis?

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.